William Zinsser, “On Writing Well” are și un subtitlu: “The classic guide to writing nonfiction”. Mărturisesc că ideea de a scrie ficțiune îmi este mult mai dragă, dar ca ea să și devină realitate e nevoie de mult mai mult timp decât am eu acum. Așa că, momentan, mă mulțumesc cu două – trei paragrafe despre cărțile pe care le citesc. Doar cât să mă mențin în formă și, poate, să ajut oameni să găsească niște cărți peste care altfel n-ar fi dat. Bine, nici măcar recenziile nu reușesc să le scriu în ritmul pe care mi l-aș dori.
William Zinsser – “On Writing Well”
“On Writing Well” are o idee principală și fixă: simplitate. Nu contează cât de complex e subiectul, cât de mare suprafața pe care vrei să o acoperi cu scriitura ta, important e doar să reușești să simplifici la maxim modul în care îți expui ideile. Fără abuz de adjective sau adverbe, fără să folosești în aceeași frază cuvinte care au (cam) același sens, fără exprimări pretențioase prin care să arăți lumii cât ești de erudit.
William Zinsser, pentru această teorie a simplității în scris, are două argumente solide ca niște tancuri. Primul e succesul. Succes înseamnă mulți cititori. Cei mai mulți oameni nu știu, nu pot, nu au răbdare. Fiecare “complicăciune” pe care o tolerezi în ceea ce ai scris înseamnă, de fapt, încă o limitare de acces. Adică mai puțini cititori.
Al doilea argument al lui Zinsser în “On Writing Well” e testul adevărului. Scrie orice idee în cei mai simpli termeni în care ea poate fi exprimată. Mai e ea interesantă? Nouă? Atunci ține-o. Nu? Arunc-o și ia-o de la capăt.
Nu degeaba a ajuns “On Writing Well” la a treizecea ediție. E un manual clasic al scriitorului profesionist. A fost tradusă în românește și o puteți găsi aici. Eu am citit-o în engleză, pe Kindle.
Citatele mele preferate din William Zinsser – “On Writing Well” sunt:
“Odată cu apariția mașinii de scris electronice s-au întâmplat simultan două lucruri opuse: scriitorii buni au devenit mai buni și scriitorii proști au devenit mai proști.”
“Fiecare cuvânt care nu are nicio funcție, fiecare cuvânt lung care ar putea fi un cuvânt scurt, fiecare adverb care are sensul cuprins deja în cel al verbului, fiecare construcție pasivă care lasă cititorul nesigur în legătură cu cine face ce – aceștia sunt cei o mie și unul de intruși care slăbesc forța unei fraze.”
“Fă cititorul să zâmbească și el va mai citi cel puțin încă un paragraf.”
“Nu există o lungime minimă a unei fraze care să fie acceptabilă în ochii lui Dumnezeu. La scriitorii buni, fraza scurtă predomină.”
“Dacă scrii pentru tine, vei fi citit de oamenii pentru care scrii.”
“Resursa mea ca scriitor, indiferent de subiectul despre care scriu, sunt eu. Iar resursa ta ești tu. Nu-ți schimba vocea ca să ‘încapi’ în subiect.”
*traducerea îmi aparține
