Uite că a fost nevoie de 22 de episoade de podcast ca să primesc, în sfărșit, o sugestie de subiect de la un ascultător. Și mă bucur foarte tare din două motive: subiectul și ascultătorul. DJ Oldskull, după ce a făcut binging cu podcastul meu un weekend întreg, mi-a scris și m-a bucurat. I-am mulțumit omului și, evident, l-am întrebat dacă are în cap vreun subiect despre care și-ar dori să mă audă vorbind. Și Oldskull a zis un cuvânt: nostalgia.
Normal că e vorba despre nostalgie în legătura cu muzica, că doar despre asta vorbesc eu aici de câțiva ani. Nostalgia care ne face să ne emoționăm atunci când auzim piese de pe “vremea noastră”, piese pe care s-ar putea ca, în momentul în care le ascultam în tinerețe, să le fi luat la mișto. Ei bine, 20 de ani mai târziu, toate păcatele sunt uitate. Rămân doar ochiul umezit de Bambi, zâmbetul pierdut în reverie sau isteria pe care o vedeai la scena Nostalgia de la Neversea și Untold de anul ăsta și la câte și mai câte evenimente cu muzică retro au avut loc în ultima vreme în România. Nu mai contează că eu eram fan Slayer, tot mă bucur să aud Genius. E un fenomen care nu e însă limitat la patria noastră, ci e general valabil pe Pământ.
De ce se întâmplă treaba asta? Iaca întrebarea la care încerc să răspund azi, la sugestia lui DJ Oldskull.
Episodul de azi poate fi ascultat la pachet cu două episoade mai vechi, unul din sezonul trecut, în care explicam de ce 5gang este un produs foarte potrivit vremurilor pe care le trăim, și unul de sezonul ăsta, în care povesteam despre cultura muzicală, mai precis despre absența ei totală din educația pe care o primește majoritatea (Ha!) copiilor din zilele noastre acasă sau la școală.
Data viitoare cred că nu mai vorbesc singur.
sursă imagine: mic.com
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe:
