cryptocurrency bookkeeping crypto voucher 10 euro bitwala welche kryptowährungen how to win cryptocurrency salary paid in cryptocurrency

Fredric Dannen – “Hit Men: Power Brokers and Fast Money Inside the Music Business”

“Hit Men: Power Brokers and Fast Money Inside the Music Business” nu e o carte pe care s-o recomand cuiva care visează la succes în industria muzicală fără să-și fi încercat încă norocul în domeniu. Pentru că îți ia termenul de “business” și mi ți-l terfelește în mită, mafie, delapidare, calomnie, bumbăceală, ba și niscaiva crimă (nedovedită). Ca să înțelegeți cât de șmecheră e “Hit Men” o să vă mai zic atât: în topul Billboard al celor mai tari 100 de cărți despre muzică, ea e așezată un loc mai jos decât “Cronica vieții mele” a lui Bob Dylan și unul mai sus decât “Life” a lui Keith Richards – adică pe doi. Doi! Din o sută!

Hit Men

E genul de carte la care mă simt dator să zic și câteva lucruri despre autor. Fredric Dannen e jurnalist și pare să aibă un apetit extraordinar în a descoperi relațiile dintre grupurile infracționale organizate și industria de entertainment. Deși “Hit Men” este cea mai cunoscută și bine vândută scriitură a lui, tot el este autorul unui articol apărut în The New York Times care a stat la baza filmului “Revenge of the Green Dragons“, produs de Martin Scorsese. Film în care e vorba, culmea, despre viața în bandele de asiatici din Queens, New York.

“Hit Men” se concentrează mai ales pe viețile a doi directori de la CBS Records, Walter Yetnikoff și Dick Asher. Dar în ea apar cam toți greii americani ai industriei din secolul trecut: Ahmet Ertegun, Irving Azoff, Berry Gordy, Mo Ostin etc. Da, e adevărat că foarte mulți din oamenii care au condus case de discuri în America anilor ’60 – ’70 – ’80 au fost absolvenți de facultăți de drept din Ivy League. Dar la fel de adevărat e că mulți din ei au preferat să își creeze personalități de absolvenți de școala vieții și să pună bunele maniere și etica profesională la păstrare, undeva, într-un ungher de personalitate.

Felul în care mafia a ajuns să se implice în proprietatea intelectuală și mecanismele de funcționare ale payola, complicatul sistem al promovării independente – adică modul în care circula șpaga caselor de discuri pentru radiourile comerciale – sunt explicate frumos și pe îndelete de Fredric Dannen în “Hit Men”.

Găsiți Fredric Dannen – “Hit Men: Power Brokers and Fast Money Inside the Music Business” pe Kindle aici.

Citatele mele preferate din “Hit Men: Power Brokers and Fast Money Inside the Music Business” sunt*:

“În industria muzicii pop, relațiile care contează cel mai mult sunt cele care țin cel mai mult.”

“CD-ul era o prioritate pentru compania care îl inventase, Philips, pentru care casa de discuri era un furnizor de software pentru echipamentele sale stereo de importanță capitală.”

“Dick a spus o dată: ‘După ce ai terminat să te dai deștept în industria muzicală e cazul să ai și niște noroc.'”

“Orice companie activă într-un domeniu sensibil la trenduri trecătoare trebuie să-și pună o întrebare cheie: ce procent din veniturile mele vine din produse care nu existau acum cinci ani.”

*traducerea îmi aparține

STAI, NU PLECA! ÎNCĂ...

Dacă-ți plăcu scriitura și vrei să mai afli ce-mi bubuie debla,
apasă butonu' de colea, te rog!