“The Music Business and Recording Industry” de Geoffrey P. Hull e o carte pe care ar fi bine să o citești la ceva vreme după ce l-ai terminat pe Passman și ai avut măcar câteva luni de muncă în domeniu, luni în care să te fi întâlnit pe viu cu o parte din lucrurile despre care vorbește el acolo. Adică nu e abecedar, ca să fiu mai succint.
Să nu credeți că n-are exemple. Dat fiind faptul că autorul e american, nu cred că s-ar fi publicat “The Music Business and Recording Industry” fără un număr suficient de exemple. Geoffrey P. Hull le îngrămădește aproape pe toate la începutul cărții, de parcă ar vrea să scape de ele, pentru ca în a doua parte să se axeze pe teorie mult mai multă. Un indiciu clar al faptului că domnul Hull e om din industrie mai degrabă decât scriitor e faptul că asta e singura carte pe care domnia sa a avut vreme să o scrie și apoi, pe măsura ce industria evolua, să o completeze la fiecare nouă ediție.
“The Music Business and Recording Industry” – Geoffrey P. Hull
“The Music Business and Recording Industry” e o carte pe care o recomand și celor care simt nevoia să-și facă o recapitulare a întregului “prospect de funcționare” al industriei muzicale. Fix ca atunci când, într-o zi cu mult timp liber, te hotărăști să iei de la început un joc la care tu ajunseseși deja destul de departe. Mă rog, asta dacă mai există și alți ciudați ca mine care fac treaba asta. Și da, e cu siguranță o carte de referință, pe care e bine să ai în bilblioteca de la birou, nu în cea de acasă.
Evident că “The Music Business and Recording Industry” de Geoffrey P. Hull nu a fost și probabil nu va fi niciodată tradusă în românește. O găsiți pe Kindle aici.
Citatul meu preferat din “The Music Business and Recording Industry” este:*
“Această sursă de venit este numită ‘sursa music publishing’ și nu ‘sursa compoziție muzicală’ pentru că foarte puțini oameni au făcut bani doar pentru că au compus o piesă. Banii au fost făcuți din ‘publicările’ (utilizările) acelei piese.”
*traducerea îmi aparține
