Din episoadele anterioare:
- Despre numărul de artiști per festival.
- Despre numărul de artiști de import față de numărul de artiști români.
- Despre țările de unde importăm cei mai mulți artiști la festivaluri.
- Despre cei mai folosiți artiști români în festivaluri, în 2018.
Înainte să începem episodul de azi vă aduc aminte un amănunt important. Pentru că n-am avut deloc timp, am rămas foarte în urmă cu statistica asta, care ar fi trebuit publicată la începutul verii 2019, dat fiind faptul ca ea conține date despre 2018. Dar am zis că, decât să mă las păgubaș și să nu mai scriu nimic, mai bine vă dau niște date mai vechi și vă promit că în 2020 o să am grijă să fiu mult mai “devreme acasă”.
Am zis că în episodul de azi începem să ne uităm la genurile muzicale din festivalurile studiate, adică din ediția 2018 de la (în ordine alfabetică): Afterhills, Awake, Electric Castle, Neversea, Summerwell, Untold. Și, iaca, mă țin de cuvânt.
Și am zis așa: o să fac câte 3 festivaluri pe episod. Am calculat ponderea fiecărui gen muzical în fiecare festival, raportat la numărul total de artiști. Veți vedea că există și un gen “obscur”, pe care mă simt dator să vi-l explic. De fiecare dată când înregistram unul din artiștii care participau la un festival și ajungeam la genul muzical abordat, căutam acel artist pe Google, Facebook, SoundCloud, Resident Advisor și Bandcamp. Ideea era să iau de acolo fix genul muzical pe care zice artistul că-l abordează.
Ei bine, când artistul pe care îl caut nu-i pe niciuna din platformele pe care le-am enumerat mai sus sau când, invers, la un “search” după numele artistului am primit 20 de opțiuni, am preferat să-l trec la categoria “obscur”. La fel am făcut și cu cei care puteau fi găsiți în online, dar care nu catadicseau să-și treacă genul muzical pe nicăieri sau treceau niște bălării dubioase gen: the music of the spirit of Manitou while having an intergalactic orgasm. Bine, pe ăsta l-am inventat eu, dar credeți-mă, geme Internetul de tot felul de ciudățenii din astea.
Concluzia pe care ați putea-o trage legat de procentul de “obscur” din fiecare festival e legata strict de bookerii acelor festivaluri. Cu cât mai mulți “obscuri”, cu atât mai îndreptățită întrebarea “unde i-ai găsit, băi,nene?” Și, de asemenea, cu atât mai mare gradul de non-mainstream, ceea ce, la festivalurile analizate, nu știu dacă-i neapărat un lucru bun.
Încă o chestie, pentru cei care ar putea spune că, dacă nu-ți spui genul muzical “pă piept”, obligi lumea să îți acorde atenție și să îți asculte muzica, am un răspuns filosofic pentru voi: ntz! Nu-i așa. Două argumente:
- Toți artiștii mari de care am dat la festivalurile analizate aveau genul muzical scris peste tot.
- În inundația asta imensă de muzică în care ne trăim, credeți că publicul mai are timp, energie sau nevoie să stea să descopere?! (E retorică întrebarea)
Gata, să începem cu…
AFTERHILLS
Concluziile pe 2018 o să le avem după episodul de săptămâna viitoare. Azi vă zic doar că, față de 2017, Afterhills și-a dublat procentul de rap, de la 5 la 10%. Cel care a pierdut procentele este rock-ul, care a scăzut de la 10 la 4%. Reggae a crescut semnificativ, de la 1% la 5%. Iar genurile care aproape că au rămas pe loc sunt dance (70% în 2017 și 66% în 2018) și pop (7% în 2017 și 6% în 2018). Procentul de obscuri la Afterhills este de 10%.
AWAKE
La Awake în 2018 s-a dus rockul pe copcă față de 2017: scădere de la 33% la 17%. Câștigătoare a fost muzica rap, care a crescut de la 3 la 14%. La dance și pop nicio schimbare. Procent de obscuri 8%.
ELECTRIC CASTLE
La Electric Castle nu au fost diferențe notabile între cei doi ani, 2017 și 2018. Singura treabă demnă de băgat în seamă este că a dispărut reggae-ul. De tot. Procentul de obscuri la EC este de 5%.
Săptămâna viitoare vorbim despre celelalte 3 festivaluri: Neversea, Summerwell și Untold.
